Zarva multa in Corint

Nu stiu daca ati putea sa va imaginati cum ar fi daca un misionar ar veni in unul din cele mai bogate orase europene, si ar fi sustinut de o biserica din sudul Romaniei, dintr-un oras mai putin bogat. Apoi, imaginati-va ca misionarul reuseste sa planteze o biserica. Acest fapt nu este deloc bizar, se intampla dar la alta scara si in zilele noastre, ma refer la cazuri similare comunitatatii antice crestine din Corint. In capitolul 11 din 2 Corinteni, intelegem ca Pavel a fost sustinut de bisericile din Macedonia despre care stim ca in acea perioada se confruntau cu probleme financiare.

Corintul era o adevarata capitala antica, la vremea lui un oras modern, recunoscut pentru aspectul multicultural pe care il avea. Comunitati asiriene, romane, macedoniene, evreiesti, egiptene, etc constituiau populatia din Corint, asemenea oraselor europene de astazi, care incep sa aibe populatii mixte. Acest fapt reprezinta o provocare pentru biserica zilelor noastre. Implinirea mandatului - ucenici din toate etniile este o sintagma posibila. Dar comunitatea din corint nu a fost o comunitate foarte primitoare pentru Pavel la inceput, si nici o comunitate care a sustinut sacrificial Marea Trimitere. Odata ce s-a realizat corectia in gandirea colectiva din Corint, lucrurile au mers foarte bine, si aceasta comunitate a promovat valori sfinte si a devenit un nucleu de sustinere.

Chemarea esentiala de a face ucenici si de a sprijini Marea Trimitere a fost inteleasa de bisericile din Macedonia. In orasele bogate, avem alte prioritati. Nu suntem axati pe ceea ce facem pentru oameni, ci pe ceea ce fac oamenii pentru noi. Iubim evaluarea, iubim critica si adoram dojeneala practicata de noi. Avem un standard moral atat de inalt incat barna din ochiul nostru este o sintagma care nu ni se mai aplica. Pentru cei care nu inteleg reprosul de mai sus, ii rog sa citeasca contrariul. Cred ca in timp esenta s-a pierdut, si avem foarte putin in comun cu ceea ce a insemnat chemarea lui Hristos. Astazi noi locuitorii ai oraselor precum Corintul de alta data ne credem sfinti, si curati fara sa empatizam cu cei care nu il cunosc pe Hristos. Am invetat noi ritualuri si functii bisericesti. Institutia triumfa si sufoca familia comunitara. "Dar avem succesiune apostolica".

Succesiunea apostolica inseamna altceva. Pastori cu haine frumoase, cravate elegante, masini scumpe, in cele mai multe cazuri nu au nimic in comun cu mantia lui Hristos, cu acea chemare sfanta la slujire si la sacrificiu. Pseudocrestinii care critica, si nu se jertfesc denigreaza imaginea chemarii lui Hristos.

Daca am reveni la esenta, am intelege ca unitatea, sacrificiul, orientarea pe scop si valori sunt ingredientele esentiale unei trairi crestine. Nu este suficienta logica si expunerea argumentata, ele sunt esentiale pentru intelegerea filozofiei de lucrare. Dar este important sa ne implicam, avand relatii armonioase, si traire sacrificiala, facand ucenici - urmasi ai lui Hristos.

Nu exista pastori, preoti "ordinati doar prin punerea mainilor" in lucrarea lui Dumnezeu ca functii sacramentaliste, exista doar lideri care inspira si fac ucenici - urmasi ai lui Hristos.

Oamenii mor far Hristos ! Oameni buni lasati scaunele si functiile, lasati parerile celorlalti despre voi, lasati obsesiile imaginii de sine, haideti sa fim lideri care inspira si umplu pamantul cu fii si fice de Dumnezeu ! Mai putina critica corinteana si mai mult sacrificiu din Macedonia !

Inapoi la esenta, e prea multa zarva in Corint....

no hope... One Hope !

In acest subiect nu doresc sa realizez o sinteza a altor puncte de vedere, vreau doar sa vorbesc putin despre pesimism si optimism. Evident ma adresez doar celor care traiesc in contextul din Romania, nu diaspora.

Pesimismul poate fi o stare neletala pentru pesimist. Pesimistul poate fi un factor negativ si descurajator. In demersul de planificare a realizarii oricarui obiectiv, probabilitatea producerii celei mai negative predictii trebuie sa reprezinte factorul maxim de risc. Este adevarat ca salbaticia peisajului balcanic din punct de vedere social se amplifica, iar conform previziunilor specialistilor, depresia in anul 2020 va fi a doua boala grava a romanilor.

Lipsa de viziune in mentalul colectiv e asociata cu lipsa de directie si are ca si consecinta lipsa de motivatie in a face orice. Si totusi, de ce tarile care au o etica religioasa aplicata asa cum vede Max Weber, progreseaza si reprezinta motorul dezvoltarii societatii? Este aceasta o opinie a Evangheliei Prosperitatii? Eu cred ca nu. Curatenia, civilizatia, climatul pasnic sunt expresii ale unei societati crestine care pastreaza o mica parte din savoarea sperantei lasate candva pe pamant extinsa de la un grup mic de discipoli la medii eclesiastice.

Cred ca daca Romania s-ar intoarce cu toata fata catre Dumnezeu, am avea fiecare un altfel de imbold, speranta, motivatie. Consecinta?

Incepand cu aspectul curtii interioare - curatenia casei poate fi o expresie a curatirii interioare, varuirea casei poate fi o expresie a unei haine noi de lauda, iar munca facuta cu ravna si calitate poate fi o expresie a unui Dumnezeu desavarsit. Milostenia si dragostea aratata prin fapte este expresia directa a harului, iar vorbirea curata, spiritul temperat pot reflecta dorinta de calauzire a Duhului Sfant.

Asadar este nevoie de minuni extreme pentru ca tara noastra sa arate altfel? Este nevoie de un mesaj special petru schimbare?

Cred ca in cazul nostru trezirea inseamna vointa. Nu vreau sa neg faptul ca exista atrocitati, abuz, oameni rai, coruptie. Dar daca fiecare s-ar stradui sa reflecte cateva virtuti crestine pana in cele mai mici detalii, cum ar arata Romania?

Da, statul se reformeaza mai greu. Justitia este corupta si ingrata. Invatamantul este inaccesibil si exclusivist, pe langa faptul ca nu e calitativ. Sistemul fiscal e dur si aspru, orientat spre faliment. Natiunea e plafonata in imoralitate si hotie. Suntem printre primele tari la capitolul omor infantil. Dar spatiul nostru intim, locul in care noi suntem stapani poate sa fie influentat direct de noi. Asadar scenariul trezirii incepe cu trezirea fiecaruia, debuteaza apoi cu asocieri intre oamenii noi, iar apoi prin redefinirea standardelor generale.

O singura speranta - Intoarcerea cu fata catre Dumnezeu !!! Nu e un mesaj al Evangheliei Prosperitatii ci o incurajare garantata.